Înainte de Ucraina, ultima dată când Rusia a invadat în totalitate o altă țară suverană a fost Georgia. Moscova a ieșit victorioasă după conflictul de 16 zile din 2008, dar acesta a fost haotic și a demonstrat, printre altele, că forțele armate ruse aveau nevoie de o modernizare majoră.
Acum patru ani, armata rusă semi-reformată a fost din nou pusă la încercare, când sute de mii de soldați au invadat Ucraina. Judecând după numărul impresionant de victime – peste 1,2 milioane de morți și răniți, și numărul continuă să crească – situația a fost încă și mai haotică. Și Moscova încă nu a obținut victoria.
Forțele armate ruse spun că învață. Întrebarea este cât de mult au învățat de la 24 februarie 2022.
„Rușii se adaptează la condițiile de pe câmpul de luptă, dar schimbările mai permanente în ceea ce privește strategia și operațiunile vor veni probabil mai târziu”, a declarat pentru Europa Liberă (RFE/RL) Dara Massicot, expertă cu experiență în domeniul forțelor armate ruse și cercetător principal la Carnegie Endowment for International Peace.
„Aș caracteriza prin ce a trecut armata rusă mai degrabă ca o adaptare decât ca o reformă, având în vedere că o mare parte din aceasta pare să fie determinată de presiuni destul de imediate”, a declarat Nick Reynolds, specialist în războiul terestru la Royal United Services Institute, un think tank din Londra.
„Nu este vorba de construirea unei forțe ideale care să fie eficientă în luptele viitoare. Este vorba de rezolvarea problemelor operaționale și de încercarea de a pune la dispoziție o forță suficient de bună, conform propriilor standarde, pentru a rezolva problemele cu care se confruntă”, a adăugat el.
„Nu a existat nicio „reformă” în sensul rus al cuvântului; logica războiului face acest lucru imposibil”, a declarat și locotenent-colonelul Juha Kukkola, profesor în cadrul Grupului de cercetare privind Rusia al Universității Naționale de Apărare din Finlanda.
Armata rusă „a învățat din eșecuri… pierzând simultan trupe și echipamente experimentate, în timp ce învăța să supraviețuiască în următoarea fază a războiului”, a mai declarat el pentru RFE/RL.
Lecțiile învățate sunt „potrivite pentru nevoile acestui război, dar probabil nu vor putea fi transferate în următorul război”, a conchis el.
Între Georgia și Ucraina
După victoria haotică din Georgia, ministrul apărării de atunci, Anatoli Serdiukov, a fost desemnat să supravegheze schimbările majore din armată, inclusiv abandonarea „gândirii sovietice” tradiționale.
El a încercat să reducă dimensiunea totală a armatei; a reorganizat educația militară; a acordat mai multă prioritate subofițerilor, cum ar fi sergenții; a încercat să restructureze armata, trecând de la divizii mari și greoaie la grupuri tactice de batalion mai mici și mai agile.
Au fost făcute investiții majore în noi tancuri, noi transportoare blindate de personal, noi rachete, fără a mai menționa noile sisteme de comunicații, după cele care au eșuat în Georgia.
Războiul rusesc din Georgia, din 2008, chiar dacă victorios pentru Moscova, a fost caracterizat de mulți drept haotic.
În 2012, însă, el a fost demis de președintele Vladimir Putin, în urma unui scandal. Înlocuitorul său, Serghei Șoigu, confidentul de lungă durată al lui Putin, a ignorat dorința ofițerilor veterani de a se reveni la vechea stare de lucruri, dar nici nu a făcut prea multe pentru a moderniza armata.
„Reformele lui Serdiukov aveau ca scop îmbunătățirea capacității Rusiei de a lupta într-un război local”, a declarat Katri Pynnоniemi, profesor la Centrul finlandez pentru studii rusești și est-europene de la Universitatea din Helsinki. „Apoi, în jurul anului 2012, accentul s-a mutat către pregătirea pentru un război mai amplu… În realitate, nu se întâmpla nimic important, dar percepția amenințărilor în cadrul regimului rus s-a schimbat. Asta a stopat reformele.”
În anii care au urmat, Kremlinul s-a angajat într-o operațiune militară de amploare: o expediție în Siria. Experții spun că acolo a câștigat o experiență valoroasă în coordonarea atacurilor aeriene, anume când soldații de la sol coordonează direct cu piloții din aer lovirea unor ținte specifice.
Când Rusia a invadat Ucraina, observatorii externi se așteptau ca armata rusă, mai mare și mai bine înarmată, să ajungă la Kiev în câteva zile. Acest lucru nu s-a întâmplat, în parte datorită curajului ucrainean, dar și operațiunilor rusești ineficiente.
În decursul unui an, forțele ucrainene au desfășurat două operațiuni de contraofensivă, respingând pozițiile rusești: în regiunea sudică Herson și în regiunea nord-estică Harkov.
Între timp, Kremlinul a schimbat comandanții, încercând să recâștige avântul. Până când și-a „rupt capul” în revolta de scurtă durată din iunie 2023 a șefului mercenarilor Wagner, Evgheni Prigojin, generalul Serghei Surovikin a reușit să stabilizeze liniile rusești, în parte prin construirea unor apărări vaste, cu mai multe straturi, care au devenit cunoscute sub numele de Liniile Surovikin.
Comandanții ruși au revenit, de asemenea, la tactici sovietice tradiționale, demodate: trimiterea de valuri de infanterie pentru a copleși apărarea ucraineană. De obicei, aceasta implica soldați slab instruiți și slab înarmați, uneori pușcăriași, și a devenit cunoscută sub numele de „mașină de tocat carne”, datorită pierderilor extraordinare.
Mai recent, ofițerii au recurs la trimiterea unor bărbați ușor înarmați care încercau să treacă de apărarea ucraineană, folosind motociclete sau vehicule off-road, pentru a se deplasa rapid – și în speranța de a evita dronele.
Rezultatul? Rusia a suferit mai multe victime și răniți decât în toate războaiele pe care le-a purtat după al Doilea Război Mondial, laolaltă.
„Au pierdut cea mai mare parte a vehiculelor blindate și nu le mai folosesc pe linia frontului în același mod sau în același număr ca înainte”, a declarat Reynolds pentru RFE/RL. „Ei mizează pe atacuri de infanterie și acceptă pierderi foarte mari. Forțele lor terestre, infanteria și blindatele nu sunt foarte capabile.”
Unitățile din prima linie, a spus Massicot, sunt, de asemenea, afectate de „probleme disciplinare oribile și larg-răspândite”.
„De aceea mi-e greu să folosesc cuvântul „reformă” în legătură cu ceea ce urmează pentru armata rusă, deoarece reforma presupune recunoașterea problemelor și dorința de a face ceva în acest sens”, a spus ea. „Și cred că, în acest moment, nu există voința de a recunoaște existența acestor probleme pe linia frontului.”
Pe frontiera electronică
Printre îmbunătățirile remarcate de experți la armata rusă se numără aceea că tactica artileriei rusești și capacitatea acesteia de a utiliza războiul electronic – pentru a bruia dronele inamice sau radarele avioanelor – este formidabilă.
Nu pot fi trecute cu vederea dronele.
Dronele au jucat și joacă un rol mare în războiul din Ucraina. Armate occidentale, inclusiv a Germaniei, învață din această transformare.
Atât pentru Rusia, cât și pentru Ucraina, întregul război a fost transformat de drone, au afirmat experții: drone kamikaze „Shahed”, drone de transport greu, drone cu vedere la persoana întâi, drone pilotate prin cablu de fibră optică. Aflată inițial în urmă în ceea ce privește capacitățile sale în materie de drone, Rusia a achiziționat mii de unități și tehnologie din Iran, apoi și-a dezvoltat propria producție internă.
Unitatea Rubicon a Rusiei a provocat ravagii în rândul forțelor ucrainene. O unitate hibridă care dezvoltă și achiziționează noi tehnologii, testând în același timp noi tactici și luptând alături de unitățile regulate, Centrul Rubicon pentru Tehnologii Avansate Fără Pilot este considerat cea mai de succes inițiativă nouă pe care Rusia a lansat-o din 2022.
„Conducerea militară rusă apreciază foarte mult acest model”, a afirmat Massicott. „Dotată cu resurse publice adecvate, organizația a trecut de la statutul de instituție de cercetare la cel de instituție operațională, iar în prezent își asumă tot mai multe roluri de instruire. Este un model pe care rușii doresc să îl reproducă și în alte domenii.”
În mod copleșitor, factorul decisiv pentru Rusia este pur și simplu faptul că este mai mare, a spus Kukkola: „În acest tip de război, nu trebuie să fii „mai bun” decât adversarul tău, ci doar să ai mai multe resurse, umane și materiale, și timp – dacă nu altceva – pentru a schimba situația strategică”, a spus el.
Dar Rusia nu dispune de resurse suficiente pentru a începe dezvoltarea forțelor sale viitoare pe baza a ceea ce a învățat în Ucraina, a adăugat Kukkola, deoarece pierde prea mulți oameni.
„Armatele care supraviețuiesc unui război ies uneori mai puternice din el, iar alteori eșuează complet la următoarea încercare”, a spus el.
Era Trump
Revenirea lui Trump la Casa Albă a adus cu sine o nouă fază a războiului, centrată pe negocieri care nu au dus încă la niciun acord stabil de încetare a focului.
Realitatea de pe teren a obligat Kievul să renunțe la ceea ce a pierdut pe câmpul de luptă, dar ucrainenii refuză să predea și partea din Donbas care rămâne sub controlul lor, așa cum cere Rusia ca o condiție preliminară pentru încheierea unui acord.
Ambele părți plătesc prețul a patru ani de război, cu un număr mare de victime proporțional cu populațiile lor respective, dar și la nivel economic.
Rusia își vede în prezent veniturile din petrol, pe care le folosește pentru a finanța războiul, scăzând din cauza sancțiunilor occidentale, la care Trump a contribuit prin embargoul său asupra giganților petrolieri ruși Lukoil și Rosneft.
Kievul este complet dependent de partenerii săi pentru supraviețuire, în contextul în care Trump a închis robinetul ajutorului financiar către Ucraina, a cărui viabilitate ca stat și al cărui efortul de război depind acum în întregime de banii europenilor.
La Geneva au fost „negocieri de fațadă”.
Șefii serviciilor secrete europene sunt pesimiști în ceea ce privește șansele de a se ajunge la un acord în acest an pentru a pune capăt războiului Rusiei în Ucraina, în ciuda afirmațiilor lui Donald Trump că negocierile mediate de SUA au adus perspectiva unui acord „destul de aproape”.
Șefii a cinci agenții de spionaj europene, care au vorbit cu Reuters în ultimele zile sub condiția anonimatului, au declarat că Rusia nu dorește să pună capăt rapid războiului.
Patru dintre ei consideră că Moscova folosește negocierile cu SUA pentru a obține ridicarea sancțiunilor și încheierea de acorduri comerciale.
„Rusia nu dorește și nici nu are nevoie de o pace rapidă”
Discuțiile – a căror ultimă rundă a avut loc la Geneva săptămâna aceasta – au fost ”negocieri de fațadă”, a declarat un șef al serviciilor secrete europene.
Declarațiile acestora arată că este o mare diferență de opinii între cei din capitalele europene și Casa Albă, care, potrivit Ucrainei, dorește să încheie un acord de pace până în iunie, înainte de alegerile parlamentare parțiale din SUA din noiembrie. Trump afirmă că el crede că președintele rus Vladimir Putin vrea să încheie un acord.
„Rusia nu caută să obțină un acord de pace. Ei urmăresc obiectivele lor strategice, iar acestea nu s-au schimbat”, a declarat unul dintre șefii serviciilor de informații europene. Acestea includ înlăturarea liderului ucrainean Volodimir Zelenski și transformarea Ucrainei într-o zonă tampon „neutră” față de Occident.
Principala problemă, a declarat un al doilea șef al serviciilor de informații, este că Rusia nu dorește și nici nu are nevoie de o pace rapidă, iar economia sa „nu este pe punctul de a se prăbuși”.
Deși șefii serviciilor de informații nu au precizat cum au obținut informațiile, serviciile lor utilizează surse umane, comunicații interceptate și diverse alte mijloace. Toți consideră Rusia o țintă prioritară pentru colectarea de informații.
Putin afirmă că este pregătit pentru pace, dar în condițiile sale. Oficialii ruși susțin că guvernele europene s-au înșelat în mod repetat în evaluările lor privind Rusia.
Obținerea de teritorii nu este de ajuns pentru Moscova
Negociatorii ucraineni și ruși s-au întâlnit săptămâna aceasta pentru a treia lor reuniune din 2026, mediată de SUA, fără a se ajunge la vreun progres în privința punctelor cheie, inclusiv cel privind teritoriile.
Moscova dorește ca Kievul să-și retragă forțele din restul de 20% din regiunea Donețk din est, pe care Rusia nu o controlează, lucru pe care Ucraina refuză să-l facă.
Al doilea șef al serviciilor secrete a afirmat că Rusia ar putea fi satisfăcută din punct de vedere teritorial dacă ar obține restul regiunii Donețk, dar că acest lucru nu i-ar îndeplini obiectivul de a răsturna guvernul pro-occidental al lui Zelenski.
Un al treilea șef al serviciilor secrete a afirmat că există o convingere greșită că cedarea regiunii Donețk de către Ucraina ar duce rapid la un acord de pace.
„În cazul în care rușii obțin aceste concesii, eu (cred) că acesta ar putea fi începutul negocierilor propriu-zise”, a spus oficialul, prevăzând că Rusia ar putea apoi să formuleze alte pretenții.
Competențele occidentale de negociere cu Moscova, „foarte limitate”
Acest șef de serviciu secret și-a exprimat și îngrijorarea cu privire la nivelul „foarte limitat” de competență al Occidentului de a negocia cu Rusia, inclusiv în ce îi privește pe europeni, despre care Zelenski a spus că ar trebui să joace un rol activ în discuții.
Partea americană este condusă de Steve Witkoff, un dezvoltator imobiliar și vechi prieten al lui Trump, și Jared Kushner, ginerele președintelui american.
Ambii au fost implicați în discuțiile privind alte conflicte în numele lui Trump, dar niciunul dintre ei nu este diplomat de profesie și nici nu are o calificare specifică în ceea ce privește Rusia sau Ucraina.
Răspunzând unei solicitări de declarații, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly, a declarat că aceste critici neasumate nu ajută eforturile SUA de a rezolva conflictul. „Președintele Trump și echipa sa au făcut mai mult decât oricine pentru a aduce cele două părți la masa negocierilor, pentru a opri uciderile și a ajunge la un acord de pace”, a adăugat ea.
Rusia încearcă să împartă negocierile în două
Doi dintre oficiali au declarat că Moscova încearcă să separe negocierile în două direcții diferite – una axată pe război și a doua axată pe acorduri bilaterale cu SUA, care ar include ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei.
Zelenski a declarat că serviciile sale de informații i-au comunicat că negociatorii americani și ruși au discutat acorduri de cooperare bilaterală în valoare de până la 12 trilioane de dolari, propuse de emisarul lui Vladimir Putin, Kiril Dmitriev.
Al doilea șef al serviciilor secrete a declarat că oferta a fost concepută pentru a fi atractivă atât pentru Trump, cât și pentru oligarhii ruși care nu au profitat de război din cauza sancțiunilor, dar a căror loialitate Putin trebuie să o păstreze, întrucât economia Rusiei se confruntă cu dificultăți majore.
Oficialul a spus că, până la urmă, Rusia este o „societate rezistentă” care poate suporta greutățile.
Cu toate acestea, al treilea oficial a spus că Rusia se confruntă cu riscuri financiare „foarte mari” în a doua jumătate a anului 2026, invocând, printre altele, accesul limitat al Moscovei la piețele de capital din cauza sancțiunilor și a costurilor ridicate de împrumut.
Unii analiști spun că economia Rusiei se află undeva între stagnare și recesiune, după ce a crescut cu doar 1% anul trecut.
