31 mai 1911 – A avut loc lansarea vasului RMS Titanic

Titanic, cel mai cunoscut vas din lume şi cel mai îndrăzneţ proiect industrial al începutului modernităţii, pleca pe mare din Southampton în 1912, pentru prima şi ultima dată. Vasul câştiga tot mai mare importanţă încă din stadiul de machetă, iar notorietatea îi creştea pe măsură ce prindea formă, pentru a culmina cu momentul inaugurării şi lansării pe mare. Construit pe şantierul naval Harland&Wolff din Belfast, RMS (Royal Mail Ship) Titanic se număra printre cele mai importante trei nave ale companiei britanice White Star Line şi era al doilea după RMS Olympic, al treilea fiind HMHS Britannic.

Pe același şantier din Belfast a fost construită între 1942-1946 şi MV E Evangelia, nava eșuată la noi, pe plaja din Costineşti, deja puternic degradată și în pericol de a se scufunda în următorii ani. Fiecare dintre navele amintite au povești mai mult decât interesante şi o istorie proprie, dar Titanic a întrecut şi va întrece mereu în popularitate oricare alt vas. Spre deosebire de oricare altul, Titanic a fost construit pentru a deveni legendă, iar legenda prindea formă odată cu vasul, pe şantierul din Belfast.

A câştigat un loc în istoria modernităţii chiar dacă a înregistrat doar o călătorie neterminată. Construită în 4 ani, a navigat 4 zile, iar în a cincea se îndrepta deja către adâncurile oceanului, după mai puţin de 3 ore de la coliziunea cu iceberg-ul. Aceasta i-a fost povestea, o poveste scurtă, dar de mare impact, o poveste ştiută de fiecare dintre noi într-o oarecare măsură, dar una care nu va înceta să fascineze şi să inspire.

Fascinaţia unui titan

Tocmai din această fascinaţie au apărut şi operele de artă construite în jurul poveştii Titanicului. Din 1912 până azi, povestea navei „de nescufundat”, cum era numită înainte de lansare, a fost ecranizată de multe ori în filme şi documentare. Dezastrul din nopatea de 14 spre 15 aprilie 1912 a inspirat cărţi, piese de teatru, picturi, dar mai ales filme. Într-o listă a site-ului de filme imdb.com figurează 24 de titluri, însă dintre toate merită amintite, judecând după criteriul calităţii cinematografice, filmul lui James Cameron, Titanic, din 1997, A night to remember din 1958, regizat de Roy Baker, mini-seria Titanic: Blood&Steel din 2012 şi documentarul realizat de James Cameron şi actorul Bill Paxton, Ghosts of the abyss din 2003.

Foarte pasionat de povestea vasului, Cameron decide să facă un film despre „un mare vas şi o mare bucată de gheaţă”. Rezultatul a fost Titanic. Filmul a fost cea mai costisitoare producţie la vremea respectivă şi a strâns peste 600 milioane de dolari în SUA, înregistrând un record la nominalizările Oscar: 14 nominalizari şi 11 statuete câştigate.  Producţia le-a adus faima şi actorilor principali, Kate Winslet şi Leonardo DiCaprio, aflaţi la începutul carierei. Cameron este cunoscut şi pentru faptul că are tendinţa de a alege pentru filmele sale actori mai puţin faimoşi, dar cu mare potenţial. Cunoscut pentru devotamentul, exigenţa şi seriozitatea faţă de profesie, James Cameron s-a remarcat prin scrierea, regizarea, co-editarea și co-producerea a două dintre filmele cu cele mai mari încasări din istorie: Avatar și Titanic. Pasiunea pentru povestea Titanicului s-a concretizat apoi în 2003 şi prin documentarul Ghosts of the abyss.

În 2012, la aniversarea a 100 de ani de la marea tragedie, a fost lansată şi seria de 12 episoade Titanic: Blood&Steel, o producţie care vă trimite pe şantierul naval din Belfast pentru a fi martori la constuirea unei legende în contextul social, politic şi religios al vremii.  Producţia a fost premiată la Festivalul de Film de la Monte-Carlo, la mai multe categorii şi la Premio Berenice, ambele în 2012. A înregistrat 2 premii şi 10 nominalizări pentru costume, machiaj, coloană sonoră şi actori. Faţă de filmul lui Cameron, care pune accent pe tragedie, filmul lui Ciaran Donnelly reconstituie cadrul în care a luat fiinţă legenda. Este urmărită povestea vasului de la stadiul de machetă, trecând prin etapele construcţiei, până la lansare şi la plecarea din Southampton. Povestea e mai mult a oamenilor din jurul vasului și mai ales a celor mulți ce au murit sau au suferit în timpul lucrului pe șantierul naval.

În pictură vasul a fost imortalizat în numeroase variante de artişti americani precum Edward Walker, George Fraser, James A. Flood, Simon Ficher, Stuart Williamson şi Ken Marschall.

Ken Marschall a realizat unele dintre cele mai interesante tablouri cu subiectul Titanicului într-o manieră realistă. Pictorul şi ilustratorul american a mai redat şi scene cu RMS Lusitania şi HMHS Britannic. Picturile sale au fost folosite în cărţi despre Titanic, mai ales cele cu vasul scufundat. Marschall a fost consultant la mai multe documentare, inclusiv la filmul şi apoi la documentarul lui James Cameron, dar şi la altele. Marschall are un tablou mai aparte în care, în viziunea lui, Titanicul ajunge la New York. Este singurul de acest fel.

Stuart Williamson, sculptor şi profesor englez, a susprins şi el Titanicul în diferite ipostaze pe parcursul scurtei sale călătorii. A mai pictat tablouri cu Olympic, Britannic, Empress of Ireland şi Lusitania.

În America se găsesc şi muzee ce expun artefacte recuperate de pe fundul oceanului. Câteva dintre acestea se găsesc la National Museum of American History. În Tennessee, Pigeon Forge, s-a deschis în 2010 un muzeu, The Titanic Museum, construit după forma vasului. Are expuse 400 de artefacte în 20 de galerii şi este cel mai mare muzeu cu artefacte de pe Titanic din lume.  Unul similar se găseşte şi în Branson, Missouri, numit The Titanic Museum Attraction. Pe locul şantierului  Harland & Wolff, s-a construit în Belfast o clădire-monument, Titanic Belfast, dedicată celor trei vase-surori cu destine similare Olympic, Titanic şi Btitannic.

Faptul că s-a scufundat nu l-a condamnat la uitare, aşa cum se întâmplă cu majoritatea vaselor pierdute pe fundurile oceanelor. Titanic a renăscut în cinematografie, imaginea i-a fost capturată de numeroşi artişti, iar bucăţi din ceea ce a fost stau la loc de cinste în muzeele special create şi dedicate lui.  Cel mai mare vas al vremii, cea mai mare maşinărie, Titanicul a uimit şi a cucerit lumea pe tot parcursul existenţei sale, precum şi azi, când istoria sa e încă una dintre istoriile lumii.

Un personaj inedit, mai puțin cunoscut – Violet Jessop, asistenta medicală care a scăpat cu viaţă din trei dintre cele mai mari tragedii maritime din istorie

Mă întreb câţi au auzit de Violet Jessop, de incredibila sa poveste de viaţă şi de nenumăratele încercări prin care ea a trecut. Povestea vieţii sale, citită din memoriile ei şi din diferitele cărţi care o menţionează, pare un scenariu de film scris astfel încât să impresioneze şi să captiveze publicul. Numai că nu e loc de ficţiune în povestea ei, totul este real.

Numele lui Violet Constance Jessop se leagă de numele celor mai celebre nave care au străbătut vreodată mările: navele-surori Olympic, Titanic şi Britannic, construite exact în această ordine de prestigioasa companie White Star Line, pe şantierul naval din Belfast. Violet Jessop se afla pe RMS Olympic în momentul când aceasta a întrat în coliziune cu o altă navă şi a supravieţuit scufundării navelor RMS Titanic şi HMHS Britannic. Atât înainte de aceste tragedii, cât şi după, Violet Jessop, denumită ulterior “Miss Unsinkable” (doamna de nescufundat), a navigat pe diferite ambarcaţiuni timp de 23 de ani, după care s-a retras, iar la un moment dat a scris o carte despre experienţele prin care a trecut.

Cine a fost Violet Jessop?

Violet Jessop (1887-1971) s-a născut aproape de Argentina, într-o familie de emigranţi irlandezi. A fost primul copil din cei 9 ai familiei William şi Katherine Jessop. Copilăria şi-a petrecut-o având grijă de fraţii mai mici şi îngrijind pe rând bolnavii din familie, fraţi şi mai târziu părinţii. Din cei 9 fraţi au mai rămas 6. La un moment dat s-a îmbolnăvit chiar ea foarte grav, de tuberculoză. Deşi prognosticul medicilor era fatal, tânăra a fost puternică şi s-a vindecat. În acel moment şi-a promis că atunci când va creşte va avea grijă de bolnavi. Mama ei lucra pe diferite ambarcaţiuni, iar ulterior i-a călcat pe urme. Violet Jessop a lucrat întâi la compania Royal Mail Line, apoi a fost cameristă pe RMS Orinoco (1908). După doi ani, a decis să încerce la prestigioasa companie White Star Line, plecând pe mare la bordul navei RMS Majestic şi apoi pe RMS Olympic, pe atunci cel mai mare şi mai luxos vas. Odată cu Olympic s-a lansat măreţul proiect al companiei din Belfast, o nouă clasă de vapoare. Proiectul “Olympic class” mai cuprindea două nave aflate în construcţie: Titanic şi Britannic.

Olympic, Titanic, Britannic şi Violet Jessop

Violet Jessop se afla la bordul navei militare Olympic în momentul coliziunii acesteia cu HMS Hawke, pe 20 septembrie 1911. Cu toate că a fost puternic avariată de impact, luând multă apă, căpitanul Edward Smith, ulterior commandant pe Titanic, a reuşit să ducă nava înapoi în portul Southampton în siguranţă. Ajuns aici, Olympic a intrat în reparaţii. Pentru asta s-au luat piese din cele destinate Titanic-ului, aflat în construcţie. Acest fapt a dus la amânarea lansării navei Titanic de la 20 martie, la 10 aprilie 1912. Aflată în subordinea Armatei Marii Britanii în timpul Primului Război Mondial, în perioada interbelică nava Olympic a revenit la transportul de pasageri până în 1934, când a înregistrat un incident care a condus la scoaterea ei din circulaţie: a scufundat o ambarcaţiune de mici dimensiuni. Experienţa de pe Olympic a fost prima sperietură pentru Violet Jessop, dar asta nu a determinat-o să renunţe la călătoriile pe mare. Din motive numai de ea ştiute, Violet a ales să nu dea prea multe detalii despre întâmplarea de pe Olympic atunci când şi-a scris memoriile, poate pentru că ceea ce a urmat în viaţa ei a avut o greutate mult mai mare.

În 1912 a plecat pe Titanic fără ezitare. Când vasul a lovit aisbergul, Violet Jessop mărturisea că a fost trezită din somn şi chemată urgent pe punte să se ocupe de instructajul celor care nu înţelegeau engleza. Avea sarcina de a-i linişti şi de a-i organiza. Urmărea cum erau umplute bărcile de salvare. În cele din urmă a primit şi ea un loc într-o barcă, iar un ofiţer i-a pus în braţe un copil mic, pierdut de părinţi. A ţinut copilul în braţe până când au ajuns pe puntea navei de salvare RMS Carpathia. Aici copilul şi-a regăsit mama. Violet Jessop a fost decorată după tragedia de pe Titanic şi cu toate că a trecut prin această experienţă traumatizantă, multe călătorii pe mare aveau s-o mai aştepte.

În noiembrie 1916, Violet Jessop se afla pe HMHS Britannic, care în timpul Primului Război Mondial devine navă-spital. Violet îşi ţine promisiunea din copilărie şi se îmbarcă în mod voluntar drept asistentă medicală din partea Crucii Roşii Britanice la bordul navei care avea să sfârşească asemeni Titanic-ului. Pe 21 noiembrie 1916, vasul naviga pe Marea Egee când a avut loc o explozie cauzată fie de o mină de care s-a ciocnit, fie de o torpilă trimisă de trupele germane. Cauza exactă nu se cunoaşte nici azi. A circulat inclusiv ipoteza conform căreia britanicii şi-au scufundat singuri vasul. Oricum, comparativ cu Titanicul, nava Britannic a fost scufundată intenţionat. Căpitanul a încercat să ducă nava la ţărmul unei insule aflate în apropiere, motiv pentru care a ordonat ca bărcile de salvare să rămână pe punte. Un ofiţer neinformat a apucat să dea drumul pe apă la două dintre bărci. Acestea erau pline de oameni, iar printre ei se afla şi Violet. Bărcile au fost coborâte în apropierea elicei care le aspira. Violet a văzut la timp şi a reuşit să sară. Ceilalţi au fost sfâşiaţi de elice. Deşi a suferit un traumatism cranian, a scăpat cu viaţă. După multe curse efectuate cu succes, Britannic a ajuns la 120m sub nivelul mării, fiind apoi descoperită şi explorată de Jaques Cousteau în 1976. Adâncimea la care se află acestă navă este accesibilă pentru turişti, spre deosebire de cea a Titanic-ului, care se găseşte la o adâncime de 3.784m, la care nu se poate ajunge decât cu vehicule submarine specializate. De mai mulţi ani se vorbeşte despre un proiect de transformare a epavei Britannic-ului în primul muzeu subacvatic.

După război, Violet a continuat să lucreze pentru White Star Line, apoi la Red Star Line, după care s-a întors la Royal Mail Line, compania unde a început povestea ei. Violet Jessop a înconjurat lumea de două ori cu Belgenland, cel mai mare vas al companiei Red Star Line. S-a retras după 23 de ani petrecuţi pe mare şi s-a stabilit în Anglia. A păcălit moartea de multe ori: a înfruntat o boală gravă, a scăpat cu viaţă din două tragedii maritime de proporţii istorice şi a trăit până la vârsta de 84 de ani. S-a strins în 1971, când inima i-a cedat, dar a lăsat în urmă o poveste cum puţini pot spune.